Un spectacol interesant a stârnit interesul publicului gălățean și nu numai... Inițiativa aparține Monicăi Turcu (artist vizual) și lui Andrei Velea (scriitor), ei aducând în orașul Galați o nouă viziune asupra teatrului actual. O reprezentare incitantă, o abordare în care elementele specifice teatrului contemporan se împletesc cu cele ale artelor vizuale, dar și ale muzicii.

Fluturii aveau miros de iarbă crudă a avut la primul spectacol un real succes. Echipa este tânără și promite. Are în plan mai multe proiecte de acest gen.

Spectacolul abordează subiecte ale realității contemporane, dar face trimitere și la aspecte ale unor momente trecute din societatea noastră. Toate acestea au reprezentat o adevărată provocare pentru public. Textul este creația scriitorului Andrei Velea, regia și scenografia sunt concepția artistului vizual Monica Turcu.

Tinerii actori Elena Emandi și Andrei Ciobanu și-au dovedit harul artistic într-o reprezentare reușită ce necesită implicare și talent. De asemenea, bine⁠-⁠cunoscutul artist fotograf Simona Andrei a animat piesa cu creațiile sale. Spectacolul Fluturii aveau miros de iarbă crudă a fost acompaniat de Patrick⁠-⁠Alexandru Păun, un artist tânăr, foarte talentat, tot gălățean, care a susținut un performance live.

Teme moderne precum prietenia în societatea contemporană, dragostea, timpul și relația omului cu acesta, inteligența artificială reprezintă esența unei piese care s-a bucurat încă de la lansare de aprecierea unanimă a publicului și a criticii.

Piesa poate fi definită ca un eseu multimedia despre căutarea identității în lumea contemporană, aventură interioară în care iluzia și realitatea se îmbină parcă într-un univers atemporal. Am simțit nevoia să închid ochii în timp ce vizionam piesa și să simt cum se îmbină expresivitatea actorilor, textul, sunetul, proiecțiile video și noile tehnologii pentru a construi o experiență senzorială intensă.

Sinestezic, imersiv și nou – acestea ar fi atuurile spectacolului. Ne amintește că fără estetic, fără artă, viața este inconsistentă. Piesa ne face să medităm asupra propriilor gânduri și, mai ales, asupra limitelor noastre interioare și ne ajută chiar să le depășim.

După părerea mea, acesta este un spectacol care celebrează cu adevărat diversitatea teatrului contemporan independent , lăsând în urmă un mesaj despre perenitate: nimic, dar nimic nu va epuiza sentimentele oamenilor, nimic nu ne va depărta de ceea ce este uman, sensibil și frumos în noi...