prietenul meu punkeru a plecat cu blugii ăia rupți

mi-a luat geaca de piele fără mâneci din cuier

o bere din frigider & a ieșit fără să închidă ușa

așa s-a dus zgomotul pașilor lui urca scările

tot mai greu însoțit de un cântec

răgușit de dragoste & beție

oare se mai întoarce prietenul meu punkeru cu siguranță

nu mai vine să-mi aducă blugii & geaca de piele

& lacrimile încă neivite ce apar

după câteva sticle de tărie & o vreme pe stradă

mașinile au mers fără să facă vreun zgomot

doar cântecul se mai auzea

răgușit de dragoste & beție

făcea chetă în romană ca o pânză

de păianjen ruptă de vânt & tristețe

prietenul meu punkerul a plecat & nu se știe

dacă vreodată se va întoarce

răgușit de dragoste & beție

în barul murdar cu lumini stângace cere cuiva de băut

zâmbește unei tinere cu părul în flăcări care-i arde

sufletul dimineața

rămâne singur dar nu-i trece prin cap să se-ntoarcă

își aprinde una fără filtru apoi cântă pentru o păpușă

stricată & fără ochi de care s-a plictisit orice câine

la un moment dat se vede în găurile ei negre & cântă

răgușit de dragoste & bețieprietenul meu punkeru m-a lăsat ca pe-o seringă folosită

cu acul rupt pe etajera din baie în oglinda din baie

chipul meu stors ascuns în abur cum cenușa în urnă

mă ghemuiesc sub chiuvetă prietenul meu punkeru

nu se mai întoarce chiar acum

dealerii îl lovesc cu picioarele în coaste &

în gură nu se oprește cântă în continuare

răgușit de dragoste & beție

melodia pe care o cântam amândoi

la moartea cuiva care a făcut pre multă gargară

cu dava cu paharele pline cu mâini de femeie pe șliț

& cerul e plin de comete care se întorc pe pământ

prietenul meu punkeru nu se mai întoarce

în lipsa lui știu că prietenul meu sunt eu

& acesta este cântecul meu

răgușit de dragoste & beție

(în memoria lui Iulian Trașă și a celorlalți care au

plecat)