OPTm
nr.crt.

Personajele de ficțiune au evoluat și ele, odată cu literatura, atât în ceea ce privește construcția cât și mizele lor. Distanța de la un personaj clasic la unul postmodern este, de asemenea, considerabilă și din perspectiva relației sale cu narațiunea. Dacă, poate, în literatura tradițională, personajul ducea toată "armătura" ideatică și, uneori, simbolică, a narațiunii, odată cu ceea ce s-a numit postmodernism, structura pesoanjului s-a dizolvat în voci, a intrat în relație cu fragmente narati ...

flashback-uri, rememorări, aprecieri asupra trecutului etc. în romanul românesc

fragment din romanul Vremea tatălui de Petre Barbu, Polirom, 2022

— Unde mergem, stăpâne?

Îmi place cum mi-a spus "stăpâne". Pentru prima dată în viață, sunt stăpân. Mă holbez la pământul care se întinde sub zmeu. Parcă ar fi pământul meu...

— Este viața ta, stăpâne. Mergem unde vrei, înapoi sau înainte, șuieră zmeul.

Înainte... Asta înseamnă, în viitor? Mi-e rușine să-l întreb, n-aș vrea ca până și zmeu ...

un corp românesc știe să nu aleagă i se pare că atunci n-ar putea să-și mai scuze durerile comode pentru asta stai aici întârzie cu tot corpul tău poți să fii un breloc sau un abțibild și într-o zi toată muzica respirației o să dispară de la sine sau invers cu mâinile pregătite să primească liniștea ca pe un sandviș am stat în autogară până mi-a venit să plâng aerul avea gustul frunzelor proaspete pregătisem tot; oamenii erau la locul lor nu aveam decît să privesc hoardele ultra-rapide ale serii ...

George Cosmin Bors

Nicu mi-a zis că mă înșeli. El mi-a zis și de castan. Cică să mă urc tocmai în vârf și să te aștept, numai așa aveam să mă conving. Mie mi-a fost teamă, însă, și m-am oprit pe o cracă mai groasă unde am fumat ore întregi. Fumul se ridica albastru în văzduh. Se înserase și era frumos. Mai bine rămâneam în copac când am auzit primele zgomote, dar parcă necuratul îmi întindea zahăr cu lingurița, așa că am coborât. Tu erai pe o pătură câțiva metri mai încolo, prinsă în frenezia d ...

Cred că ați remarcat dispariția sau cel puțin scăderea numărului de autori dramatici în ultima vreme. E un efect al democratizării artei, al ieftinirii talentului, al relativizării noțiunii de "competență". Spre deosebire de roman, gen popular prin definiție (exceptându‑i pe "esote­rici") dramaturgia este forma aristocratică a lite­raturii. Rădăcinile ei sacre își fac simțită prezența nu doar în tragedia antică, ci și în dramaturgia "burgheză", ori în teatrul absurdului, nemaivor­bind de Shakesp ...

Motto: "<>…“ (Carpentier, Alejo, Concert baroc, Traducere, prefață și note de Dan Munteanu, București: Editura Univers, 1981, p. 87)

Literatura barocă a avut intenția d ...

De la resturile de pui de pe masă

la perdelele trase lângă bibliotecă unde stau

fiolele și sfânta cruce de pe sticluța de Unicum

la fotoliul verde și banii de pe jos

printre șireturile dezlegate oja cojită de pe unghii

în sus pe mâna din pantaloni

și gura întredeschisă:

anii buni încinși pe o plită

s-au făcut scrum.

În acel an vecinul nostru a cumpărat și s-a fălit cu un lucru

potrivit pentru vara toridă

pe atunci vara era capul de tabel

iar eu nu aveam ce ...

Oglinzile și paternitatea sunt niște abominații,

pentru că multiplică numărul oamenilor. On Uqbar – The Anglo-American Encyclopedia XLVI, New York, 1917

Orice relație de iubire se termină de regulă cu o confesiune, iar nu de puține ori acestea seamană cu cea a unui om care mărturisește un omor. În ultimele momente împărtășite de doi oameni pot fi otrăvite oceane de amintiri, rutine întregi pot fi incinerate, iar dorințele și planurile ce pluteau în aer până de curînd pot fi sugrum ...

O fi oare ușor să scrii despre propriile temeri, frici și pasiuni? Să iei mici frânturi din viața persoanelor din jur, așa cum sunt ele, cu bune și cu rele, cu calități, dar și cu defecte, și să le transformi în personajele unei serii de povești care îl au drept protagonist pe un tânăr plin de anxietăți, de întrebări și de nedumeriri, dar mai ales plin de nesiguranțe nu doar în legătură cu propria sexualitate, ci mai ales cu scopul și cu rolul său în lume? E cinstit să le implici și pe ele, mai ...

Regizor, director artistic al Companiei 28 & Cie des Ogres, Eugen Jebeleanu a pus în scenă un număr impresionat de spectacole, în țară și în străinătate.

Proiectul său, Căpcăuni, a fost recompensat de către Fédération d’Associations de Théâtre Populaire (FATP). A colaborat cu Opera din Lyon pentru I Was Looking at the Ceiling and Then I Saw the Sky, de John Adams. În 2020, și-a făcut debutul ca regizor de film cu lungmetrajul Câmp de maci, o poveste curajoasă, cu mesaj percutant, recompens ...

Nu puteam să închei amintirile bunicii Cornelia fără să spun ce s-a întâmplat cu familia ei și cum a ajuns în România. Tot în Grecia la Livezi s-au mai născut fratele ei Niculache și sora Saveta.

Apoi încă o soră, Maria, care a murit la numai doi ani. Bunica mai ținea minte doar că la moartea ei nu au putut să aducă preot, ci o femeie care a cântat la groapă.

Apoi a murit baba Franga.

În 1928 a plecat cu familia în România, regiunea Cadrilater, ca parte a programului de colonizare al stat ...

Diminețile mele

au ferestre deschise

spre lume.

albastrul cerului,

dealurile,

păsările

și un câine fluturând din codiță.

respir adânc,

închid ochii,

chem iubirea la o poveste,

dansez

și privesc prin ferestrele

care se deschid,

spre suflet,

în zbor de păsări măiestre.

Culmea fericirii

Fata, ajunsă pe culme,

bea apă plată cu lămâie,

stă cu spatele drept

și privește natura

în ochi

ca într-o oglindă;

lumea-i pare o minge

cu care ...

Cel mai important e ca personajul să fie viu, credibil, să cuprindă cât mai mult din ceea ce ne face oameni. Am oroare de personaje-șablon, simple păpuși de paie menite să exprime o idee, să personifice o trăsătură dominantă de caracter. Cu cât intră mai multă viață într-un personaj, cu atât e mai reușit. De asta e atât de complicat să creezi personaje mari, pentru că în câteva zeci/sute de pagini trebuie să zidești o viață.

Cred că cel mai reușit personaj este Alexandru Gava, din ''Gava nebu ...

«Câțiva ani de amor nebun, câțiva ani de suspiciuni cumplite și apoi o imensă tristețe și suferință. Totul la superlativ, imens, grandios.» (Éric-Emmanuel SCHMITT)

Sacha Guitry (1885-1957) a fost actor de teatru și film, regizor, scenarist și prolific dramaturg francez al teatrului bulevardier. Fiul actorului francez de prim rang Lucien Guitry, și-a urmat tatăl în profesia de teatru și și-a făcut debutul pe scenă în compania tatălui său la vârsta de 5 ani. A îmbrățișat cu entuziasm și ...

După o stagiune-record, care a numărat nu mai puțin de 18 premiere, Teatrul Național "I.L.Caragiale" deschide din 17 septembrie noua stagiune, cu proiecte susținute de regizori a căror prezență a fost îndelung așteptată de trupa TNB.

Tompa Gabor a început repetițiile cu piesa "Tango" de Slawomir Mrozek (secondat de Andrei Both, decoruri și Angela Balogh-Călin, costume), cu o echipă strălucită de actori din care fac parte Rodica Negrea, Emilia Popescu, George Ivașcu, Mihai Constantin ...