OPTm
nr.crt.

Un oraș medieval, pe o culme de colină, pierdut în peisajul inconfundabil al Toscanei. Vii în pantă, chiparoși, pâlcuri de copaci, drumuri șerpuitoare. Când am ajuns acolo, într-un noiembrie târziu, în spate se profilau, măreți și înzăpeziți, munții, în timp ce la poale era toamnă însorită, veselă și colorată. Un contrast splendid, ca un peisaj dintr-o vedutta migălos compusă. Aceasta e însă o priveliște mai degrabă rară, pentru că nu prea des aerul Toscanei e așa clar, iar orizontul rămâne ce ...

Închei investigația mea cu alte 3 întrebări:

1. Putem discuta despre o istorie a literaturii române (în) online?

2. Literatura pe internet – o nouă paradigmă literară?

3. Care sunt funcțiile și raporturile dintre cititor și scriitor în mediul virtual?

Ciprian Handru

Alexandra Olteanu

1. Proiectul unei istorii literare este un demers ideologizat, aglutinat în jurul unor obiective extraestetice. Putem scrie o istorie literară protocronistă, una marxistă, una feminis ...

Citești o carte și ea îți stârnește întrebări, un imbold de a-ți spune părerea, de a discuta cu cineva. După ce-am terminat Dragostea când te doare, volum colectiv, apărut la Litera, în BPC, 2022, cu o prefață de Iulia Micu, am simțit nevoia să pun câteva întrebări, și-am început cu Andrei Simuț, neîndoindu-mă c-a citit integral cartea. Așa a apărut acest interviu de lectură:

În care dintre întâmplări, gesturi te-ai regăsit?

M-am regăsit cel mai bine în "mesajul" povestirii lui Doria ...

Premieră absolută

Moussa șovăi puțin înainte de a-i întinde vânzătorului bancnotele uzate. Nu exista benzinărie în sat, de fapt doar în capitală erau câteva, în rest oamenii cumpărau de la un nene care aducea cu cisterna și vindea apoi la sticlă, direct din bătătură. Venise împingând de scuter, așa cum o făceau și alții, și avu ceva de furcă până-l făcu să pornească. Drumul spre marele oraș era plin de gropi, dar destul de liber. Doar țărâna roșie stârnită de vânt îl orbi de câteva ori. ...

La-nceput a fost Bunicul. El era și cuvântul, și povestea, și divinitatea tutelară a copilăriei mele.

Înalt, frumos ca Gregory Peck, elegant precum domnii din lumea interbelică, purtând mereu pălărie (pe care o ridica, cu un gest reverențios, de fiecare dată când saluta pe cineva), plin de umor, cu o voce inimitabilă, Bunicul era un bărbat de care te puteai îndrăgosti cu ușurință, de la 5 la 80 de ani. Un etern amorezat de soția lui, căreia i-a trimis minunate epistole de dragoste, pentru care ...

Până la decernarea din octombrie, câștigătorul en titre al Man Booker-ului este Damon Galgut, scriitor sud-african. Pe urmele lui Coetzee, care este citit pe toate meridianele, Galgut este scriitorul din Africa de Sud care merită cu prisosință succesul, dacă judecăm după ultimul său roman, The Promise – roman recompensat cu premiul sus-menționat.

Romanul urmărește istoria unei familii de afrikaaners (descendenți ai coloniștilor olandezi) de-a lungul a patru decenii, oprindu-se, în capitol ...

Frumos ne șade

Frumos ne șade vii sau morți pe planeta asta,

învârtiți în jurul soarelui.

Forța centrifugă este cea care stropește pe șevalet în locul nostru,

răzbate piatra sau zgârie hârtia țipând semnele răcirii noastre.

Frumos ne șade scriind, citind sau ascultând acum aceste rânduri.

Frumos ne șade cu zâmbetul pe sponci,

cu vântul sau,

altădată,

cu țărâna vie prin păr

și cu stelele la milioane de ani depărtare

lucind deasupra ...

la masa de Crăciun, mama lui îmi spune o poveste despre cum, atunci când avea opt ani, el a găsit un fluture cu o aripă ruptă. îmi spune despre cum i-a plăcut atât de mult încât l-a luat în mâini, l-a ținut ascuns (în siguranță) la pieptul lui și l-a păstrat într-un borcan. îmi spune despre cum a sunat la un veterinar și a urmat instrucțiunile, i-a tăiat și cealaltă aripă – ca să fie egale. mi-aș dori să-i pot explica băiețelului ăla de opt ani că o cușcă formată din mâini blânde este tot o cușc ...

Într-o lume în care este din ce în ce mai pregnantă afirmarea identitară, în vremuri în care este din ce în ce mai căutată și epuizată miza afirmării identitare, un scurt popas pentru perspectivă și contemplare ar fi bine-venit. Iar un astfel de răgaz este Vincent Van Gogh; sau cel puțin așa cum îl în(-)fățișează Irving Stone.

Într-un capitol din Bucuria vieții, Vincent ajunge într-un sat izolat din Belgia în calitate de viitor preot pentru comunitatea ce se ocupă mai mult de jumătate d ...

Recunoșteam clădiri, reclame, magazine, cafeneaua din colț, unde mă opream uneori, însă trotuarele rămâneau goale, pe carosabil nu trecea nicio mașină. Orașul arăta prea pustiu, chiar pentru primii zori. Mergeam repede, ascultând liniștea nefirească și un presentiment vag se trezea, creștea în mine. Curând, ceva avea să se întâmple.

Ceva foarte rău.

Întâi, am auzit clincănitul de gheare pe pavaj. Cineva își plimba câinele... Nu te uita, nu întoarce capul. Am grăbit pasul, însă sunetul n ...

Inocenții este titlul celui de-al treilea roman scris de Ioana Pârvulescu, după Viața începe vineri (2009) și Viitorul începe luni (2012).

Romanul este relatat din perspectiva micuței Ana, aceasta fiind cea mai mică din grupul de patru copii, format din verișorii și fratele ei: Matei, Dina și Doru. Titlul cărții redă chiar condiția celor patru inocenți, protagoniștii întâmplărilor din roman.

La o primă lectură, romanul ar putea să pară ușor plictisitor, întrucât acțiunea nu este tocmai d ...

Perioada imediat următoare prăbușirii regimului comunist din România este definită de un imbold aproape incontrolabil al justiției retroactive, care a șters adesea linia de demarcație între rolurile de victimă, călău, opresor sau colaborator la înfăptuirea atrocităților. Complexitatea fenomenului opresiv totalitar implică un set amplu de dileme morale, pe care societatea a căutat adesea să le soluționeze tranșant, apelând la un discurs public cu aer de diatribă mediatică. Cazul singular al unui ...

 Nostalgia. Nostalgia este cea care definește spațiile minuscule, banalitatea lor tandră, familiaritatea plină de certitudini, firescul în care ne cufundăm visele, memoriile, iubirea, ne proiectăm "fanteziile și poveștile pe pereții camerei", dar și "teroarea fericirii", singurătatea, tristețea, căci "nu poate fi nimic mai trist/ decât imaginea mamei/ care încearcă să zâmbească/ după o zi teribil de grea".

Regăsim aceste frânturi de viață, cadre poetice, imagini decupate din realități palpabile ...

Ce citesc bulgarii în anul de grație 2022? Citesc mult, puțin, preponderent literatură națională sau internațională?

După părerea mea, cărțile preferate de bulgari în acest an, ca și în anii trecuți, sunt cele motivaționale. Poate au o legătură cu pandemia, pesemne fără sfârșit, cu simțul unei apocalipse iminente provenind din războiul apropiat de noi. În orice caz, ține de o încredere naivă că te poți baza pe niște reguli formulate de către cineva care are aroganța de a susține că știe ade ...

Ca din întâmplare, femeie: Regina Cristina a Suediei este ultima carte scrisă de Dario Fo, scriitorul italian laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1997. Apărută postum în 2017 în Italia (la jumătate de an de la moartea sa), cartea se bucură și de o traducere în română datorată lui Vlad Russo (Editura Humanitas Fiction, 2019).

Pasionat de teatru și, în special, de commedia dell\'arte, acest roman încheie ciclul dedicat unor controversate figuri istorice. Dario reușește să redea po ...

Între "Rușine!", "Rușine să-i fie!" sau "Nu i-ar fi rușine!" și "Fără de rușine!" ori "N-are pic de rușine!" este o diferență de cantitate de nuanță. Opinia publică o sancționează ori de câte ori se poziționează într-o instanță care dă verdicte și pune note la purtare. Este vorba mai cu seamă despre rușinea pe care oamenii educați, civilizați sau cu bun simț o resimt drept absentă în exprimările nepotrivite și jenante ale celor care duc lipsă de rușine.

Dar, firește, mai există și un ...

Manuela Sáenz Aizpurru s-a născut în decembrie 1797, la Quito, în Ecuador, fiică nelegitimă a ofițerului spaniol Simón Sáenz Vergara și a Mariei Joaquina Aizpurru, o creolă de condiție modestă. Manuela și-a pierdut mama la o vârstă fragedă. Tatăl ei a plătit instruirea fetei la o mânăstire.

La șaptesprezece ani a fost dată afară, descoperindu-se că fusese sedusă de un ofițer. A locuit cu tatăl ei, învățând să tragă cu pistolul și să călărească, împreună cu fiii lui legitimi, până a măritat-o cu ...